"It's four in the morning, the end of december...".
Pe aproape. Singura diferenta e ca suntem la inceputul lui decembrie. Si ca nu sunt Cohen. E ora 4 si nu am somn. Nu pot sa dorm. Stau de aproape o ora in pat si nu reusesc sa ma deconectez de realitate. Ceva imi preseaza mintea si nu ii lasa nici o clipa de ragaz. O oarecare frica de esec probabil.
Am inceput sa dorm din ce in ce mai prost si nu pot sa inteleg de ce. Am mai avut perioade dificile, dar niciodata corpul meu nu a refuzat o repriza binevenita de somn. Partea cea mai proasta este ca raman agatat undeva intre cele 2 stari, nefiind capabil sa gandesc limpede din cauza oboselii, dar nici sa ma odihnesc. Este mai mult decat frustrant.
Nu mai sunt in stare nici macar sa-mi aleg cuvintele. Sunt nevoit sa inchei postul aici, desi multe fraze raman deschise si mi se pare ca iar am scris o mare porcarie si ca imi plang prea mult de mila. Imi citesc textul si am impresia ca, din nou si inca odata, este mult prea sec pentru cum as vrea eu sa ma exprim si ca nici nu stiu de ce am inceput sa scriu asta. La naiba, repetitia e mama invataturii. Daca nu va place, nu cititi.
Tocmai s-a facut 5. Trebuie sa-mi curat cumva gandurile.
