Doar două culori

S-a intamplat ceva. Nu stiu ce. Si poate nici nu are prea mare importanta ce anume. Cert este ca s-a intamplat. Si ca m-a afectat intr-un fel. Si nu imi place deloc lucrul asta, pentru ca am pierdut un lucru pe care tocmai incepusem sa pun accent. Ce poate fi atat de important astfel incat sa ma sperii? In afara de evident, mi-am pierdut simtul culorilor. Nu mai reusesc sa percep placutele nuante ce dau o vibratie esentiala a lumii mele. Momentan, nu pot sa vad decat totul in alb si negru. Si cateva pete de gri. Totul se rezuma doar la doua concepte fundamentale. Desi este clar ca inca mai exista ceva intre ele, nu mai sesizez acea energie a vietatilor/obiectelor/evenimentelor din jurul meu. Lucrul asta ma sperie teribil, in primul rand din cauza faptului ca este impotriva unui principiu propriu de viata.
Cu toate astea, trebuie sa fiu recunoscator ca inca mai disting aceste 2 (non)culori si eventualele combinatii ale lor. Insa componenta mea umana cere, ca de obicei, mai mult de atat si incearca sa gaseasca o rezolvare.

Caut creioane colorate care sa-mi redea vitalitatea urgent. Ofer recompensa pe masura.

Silă

Mintea noastra ne poate juca feste intr-un mod extrem de neplacut. Asociem, de exemplu, o piesa muzicala cu un eveniment nefericit. Drept urmare, ascultarea piesei respective ne poate imprima prin urmare o stare de spirit de tot...mirositorul si dezgustatorul rahat. Mai adaugati un creier obosit si ametit si obtineti o "varza".
Mi-e sila. Cel mai probabil de mine. Nu am chef de absolut nimic. Pur si simplu, mi-e greata. Mi-am pus o bere la frigider, dar sunt perfect constient ca nu ma ajuta cu nimic. Chit ca adorm ceva mai repede, dar maine dimineata o sa revin la realitate si o sa realizez cat de prost sunt inchipuindu-mi ca ma ajuta cu ceva faptul ca uit pentru cateva ore de ce se intampla cu mine de fapt. E inutil si mi se pare chiar penibil ca ma si gandesc la astfel de lucruri.
Este stupid gandul ca as putea trai intr-o lume a mea, in care lucrurile se desfasoara cum vreau eu. Si la fel de stupid este sa imi plang de mila cand altii au probleme adevarate.
Mai bine ma culc. Oricum, nu-mi place de nici un fel ce am scris mai sus. Mi se pare sec. Nu am inspiratie. Nu am vlaga. Nu simt nimic. E enervant. Ma simt sec si lipsit de viata ca o piatra.
Cu toate astea, o sa public articolul. Altfel, nu as fi eu. Da-o incolo de bere, dau banii degeaba si oricum nu mi-e pofta. Somn usor, sper sa fiu mai optimist maine.